Un lucru bine cunoscut de conducerea Primăriei Brașov, dar mai puțin cunoscut de către mulți brașoveni (cu drept de vot, plătitori de taxe și impozite) este acela că începând cu luna aprilie 2022, populația centrului istoric și o parte din cea a Bartolomeului ar putea oricând să rămână fără apă potabilă.
Apa este asigurată din rezervorul de pe dealul WARTHE, dat în folosință în anul 2000 prin finanțare BERD, fonduri guvernamentale și bugetare ale CJ Brașov. Tipic pentru șleahta de profesioniști ai primăriei din acele vremuri, sub oblăduirea celebrului edil George Scripcaru, drumul de acces la acest rezervor NU A FOST INTABULAT ÎN CF-ul aferent. Nici atunci, nici… niciodată. O neglijență care a condus în prezent la nefericita situație, explicată mai jos, potrivit căreia accesul pentru orice fel de lucrări de reparație sau mentenanță la rezervorul de apă să fie practic imposibil de realizat legal după data de 12.04.2022 !!!
Pare imposibil să privezi populația de cea mai importantă resursă, nu?!..din păcate, totul este posibil în orașul Dumnezeului pe pământ care a fost George Scripcaru. Care în Brașov, în ultimii ani de domnie, se pare că nu a făcut altceva decât să-și fure concetățenii și să-i îngrașe pe oligarhii locali…spre propria posibilă slavă pecuniară.
Ca să-și asigure viitorul, Scripcaru s-a folosit, culmea!!!..de multe ori de trecut și de oamenii adevărați aparținând acestuia. Astfel, după modelul patentat la nivel național, la începutul anilor 2000, Scripcaru a căutat în analele istoriei brașovene și s-a oprit printre alții, la cea mai potentă familie de industriași locali care, spre deosebire de el, a construit un imperiu prin forțe proprii și nu prin furt sau acte ilegale. Este vorba despre familia Czell, care în anii 1890, întemeia un imperiu industrial format din numeroase fabrici de zahăr și bere din județul nostru. Pe cale de consecință, familia Czell a deținut vaste proprietăți în orașul Brașov și nu numai. Așa că a făcut primarul nostru rost de urmași și le-a recomandat acestora un împuternicit, „capabil”, pe numele NICOLAE ROBU, care sa le reprezinte, cum altfel decât legal… interesele în raport cu Statul Român în demersul de recuperare a dreptului de proprietate asupra vechilor averi.
În mare, în baza Legii 10/2001 privind retrocedarea în natură a terenurilor/ imobilelor, a Legii 165/2013 și HG 401/2013, urmașii familiei Czell au beneficiat de fel de fel de decizii de compensare prin titluri de plată în bani.
Complementar acestor sume de bani, familia Czell a redobândit și dreptul de proprietate asupra unor vaste suprafețe de teren din Brașov, printre care și terenul pe care era construit rezervorul de apă de pe strada Stejărișului.
Bineînțeles, familia Czell a „recompensat” eforturile reprezentantului legal, astfel că NICOLAE ROBU s-a ales cu cele două loturi în schimbul „exorbitantei” sume de 106.000 EURO, pe care începe să le dezmembreze și să le vândă la rândul său, pe bucăți. Beneficiarii acestor vânzări sunt oligarhii local, apropiați lui Scripcaru, ENACHE și ȚIȚEIU.
Astfel, ENACHE începe construirea prin firma PRIMO PIN (până atunci, inactivă) a mici monstruozități arhitecturale denumite pompos Belveo Residence. O afacere de..insucces, pe care a încercat să o duplice ulterior prin achiziția unui alt lor de teren de la familia Czell, lângă fabrica de bere Ciucaș din cartierul Noua. Aici, s-a gândit constructorul nostru să atingă cerul prin regimul de înălțime și să frizeze bunul gust prin aceeași arhitectură de doi bani. Potența profesională a dezvoltatorului brașovean ENACHE s-a înmuiat însă anul trecut în fața ofertei de nerefuzat primită de la niște investitori imobiliari de peste Prut, care i-au cumpărat proiectul frumos împachetat.
La rândul său, ȚIȚEIU, sătul de afacerile derulate și vândute de prin Sfântu Gheorghe și cu municipalitatea brașoveană, își trântește în 2015 ditamai vila pentru repaos, pe un teren de 2.985 mp pe care a plătit suma de 414.000 EURO, pe care se afla și drumul de acces la rezervor, pe care-l blochează în anii ce urmează… pentru că e ograda lui și poate !!!
Așa cum a fost și normal, Compania Apa a încercat să asigure prin justiție accesul la rezervor pentru a derula operațiunile necesare de întreține și operare.
Conștienți de matrapazlâcuri făcute și de posibila pierdere a procesului, pentru stoparea acestuia, cu concursul primarului Scripcaru, care renunță la dreptul legal de proprietate al municipalității la drumul de acces, dar și cu cel al conducerii Compania Apa, la data de 02.04.2019 se semnează o înțelegere tripartită, între ȚIȚEIU, Primăria Brașov și Compania Apa Brașov, privind acordul de acces la rezervor. Problema cea mai mare este că această înțelegere a fost încheiată doar pe 3 ani, până la data de 12.04.2022…adică tocmai expiră!
De ce doar 3 ani?!.. pentru că Scripcaru avea certitudinea domniei veșnice la cârma Primăriei Brașov și se gândea că va rezolva problema printr-un alt tun, că proiect nu se poate numi…Mai exact, strategia Scripcarianului naște proiectul drumului care leagă strada Cărămidăriei cu Drumul Poienii, pentru al cărui Studiu de fezabilitate demarează licitația în noiembrie 2019. În cadrul acestui Studiu este prevăzută și legătura cu rezervorul de apă, la capitolul…și altele.
Folosim timpul prezent „este”, pentru că noul primar Coliban, ajuns la capătul listei de proiecte demarate de Scripcaru și finalizate glorios de el, mai nou s-au apucat de dezbateri publice pe tema defrișării celor 4 hectare de pădure, pentru a face un drum care economisește doar 3 km din drumul spre Poiană. Demers „demn” de un ecologist înrăit…apropos de Gorița!
În fine, cam astea se pare că se întâmplă atunci când autoritățile locale și cei îndrituiți să rezolve aceste probleme vitale ale urbei se complac într-o moțăială placidă, cuibăriți în brațele ignoranței și ale neputinței.
Sursa: InformațiaBrasovului
